DISCÁNT s. n. 1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale. 2. registru înalt al orgii sau armoniului. 3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical. (< germ. Diskant) Vezi definitia »

CONTINÉNT s.n. Întindere vastă de pământ, mărginită de mări și de oceane. [< fr. continent, cf. it. continente, lat. continens]. Vezi definitia »

RECLAMÁNT, -Ă s. m. f. cel care face o reclamație; (jur.) cel care se adresează justiției. (< fr. réclamant) Vezi definitia »

SESIZÁNT, -Ă adj. surprinzător, mișcător; impresionant, frapant. (< fr. saisissant) Vezi definitia »

ESTABLISHMENT ISTÁBLIȘMENT/ s. n. grup de persoane care dețin puterea, autoritatea în societate și care au interes să mențină ordinea existentă. (< engl. stablishment) Vezi definitia »