sfîrnár (-ri), s. m. – Comerciant. – Var. sfirnariu. Origine necunoscută. Legătura cu lat. fenerarius (Giuglea, Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. în contra Rosetti, I, 161), nu pare probabilă; explicație pornind de la sfîrlă nu este clară. Ar putea avea o legătură cu sl. (bg.) svarati „a amăgi”, căci se folosește în general cu nuanța de „negustor fără scrupule”. – Der. sfîrnărie, s. f. (comerț, negoț). Mai ales în Trans. Vezi definitia »

Cooperativa Munca în Zadar expr. (iron.) activitate sterilă; activitate care nu aduce profit celui care o prestează. Vezi definitia »

CLIENTELÁR, -Ă adj. Relativ la clientelă (1) [în DN]; (p. ext.) referitor la raportul care exista între statul roman, ca patron, și populațiile străine care se recunoșteau dependente de autoritatea Romei. [< clientelă + -ar]. Vezi definitia »

SUTÁR, sutare, s. n. (Fam.) Bancnotă de o sută de lei. [Pl. și: (m.) sutari] – Sută + suf. -ar. Vezi definitia »

tefterdár, tefterdári, s.n. (înv.) 1. ministru de finanțe la turci. 2. controlor financiar în Țările Române. Vezi definitia »