DELIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini. ♦ A (se) contura. [< fr. délimiter, it. lat. delimitare]. Vezi definitia »

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter. Vezi definitia »

BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter]. Vezi definitia »

MANTÁ s. f. 1. haină lungă care se poartă peste celelalte haine. 2. (constr.) partea superioară a cintrului pe care se reazemă bolta în timpul execuției. 3. înveliș din tablă, material plastic etc. care protejează un sistem tehnic. 4. membrană care secretă cochilia la moluște; palium (3). 5. a doua geosferă a Pământului, sub scoarță. (< fr. manteau) Vezi definitia »

suștá (-tésc, -ít), vb. refl. – A se răscula. Lat. suscĭtāre (Drăganu, Dacor., III, 700; REW 8482N). Cuvînt neconfirmat de texte. Vezi definitia »