MAGNETIZÁȚIE s.f. (Rar) Magnetizare. ♦ Mărime vectorială care caracterizează starea de polarizare magnetică a corpurilor. [Gen. -iei. / cf. fr. magnétisation]. Vezi definitia »

TRANSPOZÍȚIE s.f. Transpunere. ♦ (Mat.) Permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul în celălalt), rămân neschimbate. ♦ (Chim.) Schimbare a poziției unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă, pentru a forma un izomer. ♦ (Muz.) Schimbarea tonalității unei compoziții. [Gen. -iei. / cf. fr. transposition, lat. transpositio]. Vezi definitia »

SITIOMANÍE s. f. v. sitomanie. Vezi definitia »

TRIGONOCRAȚÍE s. f. (astrol.) triunghi, pe cercul planetar, format de cele patru semne de aceeași natură (foc, pământ, aer, apă). (< fr. trigonocratie) Vezi definitia »

COLÉCȚIE s.f. 1. Serie de obiecte asemănătoare sau de aceeași categorie, prezentând o valoare documentară, artistică etc. ♦ Culegere (de opere literare și științifice). ♦ Totalitatea publicațiilor unei biblioteci. 2. Puroi colectat într-un țesut bolnav. [Gen. -iei, var. colecțiune s.f. / cf. fr. collection, lat. collectio]. Vezi definitia »