REIONÁNT, -Ă adj. (Arhit.) Radiant. ◊ Stil reionant = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, caracterizată prin numeroase motive ornamentale, cu imense rozase polilobate și radiante; capelă reionantă = capelă care se deschide spre ambulatoriu. [Pron. re-io-, scris și rayonnant. / cf. fr. rayonnant]. Vezi definitia »

fursánt s.n. (reg., înv.) vânzare mare, cu afluență de cumpărători; dever. Vezi definitia »

secvént, -ă, adj. (înv.) următor. Vezi definitia »

TOTALIZÁNT, -Ă, totalizanți, -te, adj. Care totalizează. – Din fr. totalisant. Vezi definitia »

sînt (-tă), adj. – Sfînt. – Var. sîn, sîm. Mr. sînt. Lat. sanctus (Tiktin; REW 7569), cf. it., sp. san(to), prov., fr. saint, cat. sant, port. sāo. A fost înlocuit în rom. de sl. sfînt; se păstrează aproape exclusiv în comp. ca nume de sfinți: Simedru (var. Sumedru, Sămetru), din sanctus Demetrius; Sîntilie (var. Sîntilii), din lat. Sanctus Helias; sîntio(a)n, din lat. Sanctus Iohannes; Sîngior(d)z, din lat. Sanctus Georgius; Sîmpietru, din lat. Sanctus Petrus; Sîntoader, din lat. Sanctus Theodorus; Sînvăsii, din lat. Sanctus Basilius; Sî(m)nicoară, din lat. Sanctus Nicolaus; Sîntă-Mărie, din lat. Sancta Maria. Cf. Densusianu, GS, III, 433; Pascu, R. critică, III, 47. – Cf. sînziene,; sîntămărinesc, adj. (varietate de mere), de la Sîntă-Mărie (sec. XVII). Vezi definitia »