FLUORIMÉTRU, fluorimetre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea concentrațiilor slabe ale substanțelor fluorescente. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorimètre. Vezi definitia »

ODONTOMÉTRU s.n. Mic instrument din metal, din celuloid sau din carton, care servește la măsurarea dantelurii mărcilor poștale. [< fr. odontomètre]. Vezi definitia »

CĂLUGĂRU, Ion (pseud. lui Buium Croitoru) (1902-1956, n. Dorohoi), prozator român. Proză fantastică și grotescă („Paradisul static”), romane evocînd mediul evreiesc provincial (ciclul „Copilăria unui netrebnic”) sau viața de uzină („Oțel și pîine”). Vezi definitia »

FONIÁTRU, -Ă, foniatri, -e, s. m. și f. Specialist în foniatrie. [Pr.: -ni-a-]. – Din fr. phoniatre. Vezi definitia »

TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre. Vezi definitia »