tererém (-muri), s. n. – 1. Tremolo. – 2. Ifos, moft, îngîmfare. – 3. Fleac, spoială. Creație expresivă, cf. ngr. τερερίζω „a scoate triluri” (Tiktin). Vezi definitia »

ARHIFONÉM s.n. Unitate fonologică despre care în lingvistica structurală se crede că reunește în sine două sau mai multe foneme. [< fr. archiphonème]. Vezi definitia »

ERITÉM s.n. Afecțiune a pielii, manifestată prin pete roșii, care apare în unele boli. [Pl. -me, -muri. / < fr. érythème, cf. gr. erythema – roșeață]. Vezi definitia »

CANGUILHEM, Georges (1904-1995), filozof și medic francez. A abordat, din perspectiva epistemologiei bachelardiene, teme privind normalitatea, specificul științelor biologice, statutul individualității, controversa dintre vitalism și mecanicism („Formarea conceptului de reflex în sec. 17-18”, „Studii de istoria și filozofia științei”). Vezi definitia »

FLOÉM s. n. totalitatea vaselor liberiene care conduc seva elaborată în diferite părți ale plantelor lemnoase. (< fr. phloème) Vezi definitia »