Definita cuvantului adversativ
ADVERSATÍV, -Ă adj. care exprimă o opoziție. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. (< fr. adversatif, lat. adversativus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu adversativ
INVOLUTÍV, -Ă adj. cu caracter de involuție. (< fr. involutif) Vezi definitia »
IMPERATÍV, -Ă, imperativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ordonă; poruncitor. ◊ Mod imperativ (și substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicție, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziție imperativă = propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc. 2. S. n. Necesitate categorică și necondiționată; obligație. ◊ Imperativ categoric = principiu (enunțat de Kant) după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene. – Din fr. impératif, lat. imperativus. Vezi definitia »
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. Vezi definitia »
RETÍV, -Ă adj. îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. (< fr. rétif) Vezi definitia »
ANTICONVULSÍV, -Ă adj., s.n. (Remediu) propriu a calma sau preveni convulsiile. [Cf. fr. anticonvulsif]. Vezi definitia »