zob (-buri), s. n. – 1. Grăunte. – 2. Așchie, ciob. Bg., sb. zob „mertic” (Tiktin; Candrea). – Der. zobi, vb. (a zdrobi); zăbic (var. zăbig), s. n. (bucățele de mălai prăjite în unt), în Olt.; zoborînă (var. zoborină), s. f. (paie putrezite; balot). Vezi definitia »

ANAERÓB, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care trăiește lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce într-un mediu fără aer. [< fr. anaérobe, cf. gr. a – fără, aer – aer, bios – viață]. Vezi definitia »

GLOB I. s. n. 1. corp sferic, corp în formă de sferă. ◊ înveliș sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. corp ceresc în formă rotundă. ♦ ~ terestru = Pământul; ~ geografic = obiect sferoidal care redă aspectul general al formei Pământului. II. s.m. ~ ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită. (< fr. globe, lat. globus) Vezi definitia »

OMBROFÓB, -Ă adj. (despre plante) neadaptat pentru ploi abundente. (< fr. ombrophobe) Vezi definitia »

BOB¹ Sanie de mai multe persoane, care se poate conduce cu un volan sau cu două cabluri, fiind folosită mai ales la concursuri. ♦ Sport practicat cu această sanie; bobslei. [Pl. -buri. / cf. engl., fr. bobsleigh]. Vezi definitia »