NEOPITAGORICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neopitagorismului. (< fr. néo-pythagoricien) Vezi definitia »

ciolán (cioláne), s. n. – 1. Os; se spune în special despre oasele lungi ale membrelor. – 2. La roata de car, obadă. – 3. (Arg.) Zar. Sl. članŭ „membru” (Cihac, II, 55; DAR), de unde rus. člen „membru”, care de asemenea a circulat în rom., în prima parte a sec. XIX, cilen, s. m. (membru al unui tribunal). – Der. ciodolan (var. șodolan), s. n. (os lung); ciolănos, adj. (slăbănog). Aceleiași rădăcini par a-i aparține ciolhă, s. f. (trunchi găunos; organ genital al iepei), și cioloagă, s. f. (mîrțoagă), cuvînt care pare contaminat cu mîrțoagă. Cioloboc, s. n. (labă de porc), explicat de Drăganu, Dacor, II, 900, drept combinație între ciolan, labă, și suf. -oc, este un cuvînt obscur, probabil legat de cioloboacă, s. f. (reziduu, rest), care nu se explică prin intermediul etimonului anterior, și ciolobot, s. m. (plantă, Centaurea spinulosa). Vezi definitia »

BARREMIÁN, -Ă, barremieni, -e, adj., s.n. (Din) ultimul etaj al cretacicului inferior. (din fr. barrémien) Vezi definitia »

COSMETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în cosmetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < cosmetică + -ian]. Vezi definitia »

CĂLAN, oraș în jud. Hunedoara, pe stg. Streiului; 15.024 loc. (1991). Expl. de bentonite (Sîntămăria de Piatră), vechi centru siderurgic (1863); produse metalice diverse (tuburi de scurgere, articole sanitare, sobe și mașini de gătit, cazane pentru băi, vase emailate etc.); uzină cocsochimică (semicocs în brichete); reparații de utilaj minier; panificație. Stațiune balneoclimaterică sezonieră, cu ape mezotermale (25-29ºC), bicabornatate, calcice, magneziene. Amintit în documente pentru prima dată în 1387 ca sat cnezial. În raza orașului se găsesc două biserici; cea din satul Streisîngeorz (sec. 11), în forme romanice simplificate, cu un tablou votiv din 1409 și cea din satul Strei (sec. 13, cu pictură interioară din sec. 14). Declarat oraș în 1968. Vezi definitia »