TURNÚRĂ, turnuri, s. f. I. 1. Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦ Spec. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. – Din fr. tournure. Vezi definitia »

ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură. Vezi definitia »

LACTALBUMÍNĂ s. f. proteină din lapte. (< fr. lactalbumine) Vezi definitia »

TÁSTĂ s.f. Clapă, pârghie specială la instrumentele muzicale cu claviatură. [< it. tasto]. Vezi definitia »

OVOPLÁSMĂ, ovoplasme, s. f. (Biol.) Citoplasma oului. – Din germ. Ovoplasma. Vezi definitia »