fireșíe s.f. (înv.) fire, stare, proprietate, însușire, natură, particularitate firească. Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvânt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanță, acord – v. proporționalitate. ◊ (Lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din același cuvânt. ♦ Bună înțelegere. [Gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia]. Vezi definitia »

ENDOCRINOPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune datorită disfuncției unei glande endocrine. [Gen. -iei. / < fr. endocrinopathie]. Vezi definitia »

SCENOGRAFÍE s. f. Arta de a executa decoruri, costume etc. pentru un spectacol. – Din fr. scénographie. Vezi definitia »

FRUSTRÁȚIE, frustrații, s. f. (Rar) Frustrare. – Din fr. frustration. Vezi definitia »