cocíe (-íi), s. f. – Trăsură, caleașcă. – Mr. cucie. Bg., sb. kočija, din mag. kocsi „din orașul Kocs” (Miklosich, Fremdw., 99; Cihac, II, 66; Meyer 203), cf. germ. Kutsche. Der. directă din mag. (Gáldi, Dict., 118), este mai puțin sigură. – Der. cocier, s. m. (vizitiu), din sb. kočijar; cociaș, s. m. (vizitiu), din sb. kočijaš; cociș, s. m. (vizitiu), din mag. kocsis. Înv. în limba literară, se folosește în Banat și Trans. Vezi definitia »

MASONERÍE s. f. 1. francmasonerie. 2. lucrare de zidărie din diverse materiale, unite cu un liant. (< fr. mașonnerie) Vezi definitia »

DIZGRÁȚIE, dizgrații, s. f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. Cf. fr. disgrâce. Vezi definitia »

ELECTROGASTROGRAFÍE s. f. înregistrare a fenomenelor electrice care se produc la nivelul stomacului în timpul activităților secretorii și motorii. (< fr. électrogastrographie) Vezi definitia »

MISITÍE, misitii, s. f. Ocupația misitului; plată pentru serviciile misitului. – Misit + suf. -ie. Vezi definitia »