ARDÉZIE, ardezii, s. f. Rocă argiloasă dură, care se poate desface ușor în foi subțiri; servește la acoperirea caselor, la fabricarea tăblițelor etc. – It. ardesia. Vezi definitia »

EPIMERÍE s.f. (Chim.) Transpoziție intramoleculară a atomilor de carbon din molecula monozaharidelor, care se produce în anumite condiții experimentale. [Gen. -iei. / < fr. épimérie]. Vezi definitia »

HUMĂRÍE, humării, s. f. (Rar) Loc de unde se scoate humă. – Humă + suf. -ărie. Vezi definitia »

BIJÉCȚIE s. f. (mat.) funcție bijectivă. (< fr. bijection) Vezi definitia »

BRONȘECTAZÍE s. f. dilatație a bronhiilor. (< fr. bronchectasie) Vezi definitia »