năplăít, -ă, adj. (reg.) 1. sufocat, înnăbușit (de căldură, de febră). 2. care dă coșmaruri (din cauza febrei). Vezi definitia »

OTOLÍT s. n. corpuscul calcaros din organul de echilibru (urechea internă) sau otocist, care transmite vibrațiile sonore. (< fr. otolithe) Vezi definitia »

HEMIEPIFÍT, -Ă adj. (despre plante epifite) cu primele rădăcini în pământ, dezvoltând apoi și rădăcini aeriene. (< fr. hémiépiphyte) Vezi definitia »

CHAMOSIT (localit. Chamoison) s. n. Mineral din grupul cloritelor, care conține 42% oxid de fier. Are culoare verde pînă la neagră, luciu mat și se formează în mediile sărace în oxigen, în zonele litorale ale mărilor. Vezi definitia »

NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-o-] – Ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi). Vezi definitia »