CHIULÁF, chiulafuri, s. n. (Înv.) Un fel de căciulă turcească mare (în jurul căreia se înfășura turbanul). – Din tc. külâh. Vezi definitia »

STEREOTAHIGRÁF s.n. Aparat folosit în tahimetrie pentru măsurarea distanței de la punctul de stație la un anumit punct din teren, bazat pe principiul stereoscopului. [Cf. fr. stéréotachygraphe]. Vezi definitia »

FOTOCRONOGRÁF s.n. Aparat fotografic folosit la înregistrarea automată a fotografiilor luate în serie. [< fr. photochronographe]. Vezi definitia »

REOGRÁF s. n. aparat folosit în reografie. (< fr. rhéographe) Vezi definitia »

vătáf s. m., pl. vătáfi Vezi definitia »