ATEÍSM, s.n. Lipsa credinței în existența unei, sau mai multor ființe supranaturale, superioare omului. – Din fr. athéisme. Vezi definitia »

ELITÍSM, s. n. Concepție, doctrină care susține rolul determinant al elitei în societate. – Din fr. élitisme, engl. elitism. Vezi definitia »

ANTIINTELECTUALÍSM s. n. Concepție care neagă valoarea cunoașterii raționale. [Pr.: -tu-a-] – Din rus. antiintelektualizm. Vezi definitia »

STRUCTURALÍSM s. n. Teorie lingvistică contemporană care susține că limba este un sistem autonom, că alcătuiește o structură în care diversele părți se află în relații și se condiționează reciproc. ♦ P. gener. Teorie și metodă aplicată în domeniul unor științe umaniste, care își propun să descopere și să descrie sistemele de relații din știința dată. – Din fr. structuralisme. Vezi definitia »

NEUTRALÍSM s.n. 1. Doctrină implicând refuzul de a adera la o alianță militară, chiar în timp de pace. 2. (Biol.) Tip de relații biotice care se stabilesc între indivizii a două specii care nu utilizează aceeași sursă de hrană. [< fr. neutralisme]. Vezi definitia »