BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie. Vezi definitia »

TREPANÁȚIE s. f. operație în deschiderea cutiei craniene, în scopuri terapeutice, cu ajutorul trepanului (1). (< fr. trépanation) Vezi definitia »

COLEDOCOTOMÍE s. f. incizie a canalului coledoc pentru extragerea de calculi biliari. (< fr. cholédochotomie) Vezi definitia »

IHTIOFAGÍE s. f. faptul de a fi ihtiofag. (< fr. ichtyophagie) Vezi definitia »

ISTEȚÍE, isteții, s. f. Istețime. – Isteț + suf. -le. Vezi definitia »