célnic (célnice), s. n. – Bară frontală la juvelnic. Sl. čelnikŭ, de la čelo „frunte” (DAR); cf. mr. celnic „om principal”. – Der. celniță, s. f. (butuc care se pune pe foc, pe deasupra lemnelor subțiri), din sl. čelnica „frontal”. Vezi definitia »

LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis). – Din fr. laconique. Vezi definitia »

PSEUDOARMÓNIC, -Ă adj. (mat.; despre funcții) care are calitatea de a fi egală cu produsul unei funcții armonice. (< pseudo- + armonic) Vezi definitia »

ANACRONIC, -Ă adj. care conține un anacronism. (< fr. anachronique) Vezi definitia »

OTÁLGIC, -Ă, otalgici, -ce, adj. (Med.) Referitor la otalgie, de otalgie. – Din fr. otalgique. Vezi definitia »