EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis. Vezi definitia »

PRENUMERANT, prenumeranti, s.m. 1. Binefacator care contribuia material la aparitia unei carti in Tara Romaneasca in secolul al XIX-lea, si al carui nume era mentionat in „lista de prenumeranti”; mecena, sponsor Vezi definitia »

TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Cristos). Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Cristos). – Din lat. testamentum, fr. testament. Vezi definitia »

CORECLAMÁNT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant. Vezi definitia »

OLIGOELEMÉNT s. n. microelement. (< fr. oligoélément) Vezi definitia »