AMĂNÚNT¹, amănunte, s. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu. Comerț cu amănuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt ori în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. [Var.: (reg.) amărúnt s. n.] – Din a³ + mănunt „mărunt”. Vezi definitia »

ineficiént (i-ne- / in-e) adj. m., pl. ineficiénți; f. ineficiéntă, pl. ineficiénte Vezi definitia »

REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care stă culcat pe pământ (și din loc în loc dă naștere la rădăcini); târâtor. – Din lat. repens, -tis. Vezi definitia »

MORDÉNT s. m. v. mordant. Vezi definitia »

ANTIREZONÁNT, -Ă adj. (Despre circuite) Care prezintă antirezonanță. [< fr. antirésonnant]. Vezi definitia »