BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer. Vezi definitia »

PLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi fețele unui element de construcție, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer]. Vezi definitia »

ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I. 1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ◊ Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc. Vezi definitia »

explica intelesul pe care il au in text urmatoarele cuvinte 1sa imputineze 2i-a ingaduit 3iscusinta Vezi definitia »

valorificá vb.tr. a pune în valoare ceva; a scoate în relief valoarea unui înscris, a unui obiect etc. ♦ a selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care răspund noilor cerințe ale epocii. ♦ a utiliza în producție materii prime, materiale de o anumită valoare. ♦ a schimba un obiect, o hârtie de valoare în bani. (< valoare + -ifica) Vezi definitia »