LAMÉNTO s. n. 1. (muz.) piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor. 2. (pl.) lamentație; plânsete. (< it. lamento) Vezi definitia »

FITO-, -FÍT(Ă) elem. „plantă, vegetație”. (< fr. phyto-, -phyte, cf. gr. phyton) Vezi definitia »

gheto geto Vezi definitia »

CLEPTO- elem. „furt, sustragere”. (<fr. clepto-, klepto-, cf. gr. kleptes, hoț) Vezi definitia »

ÁLTO s. m. 1. voce omenească cu timbru grav, între sopran și tenor. 2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci. 3. violă. (< it. alto) Vezi definitia »