Fata lui Dumnezeu Vezi definitia »

PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare. Vezi definitia »

fiinta supranaturala in care credeau dacii,galii si romanii.aveau fiecare cate o putere.exempluöcean,zeul apelor. Vezi definitia »

CONSTÁ vb. intr. a se compune din...; a consista. (< lat. constare) Vezi definitia »

dragulita Vezi definitia »