INCITÁȚIE s. f. incitare. (< fr. incitation, lat. incitatio) Vezi definitia »

ASCÍDIE s.f. 1. Animal marin cu corpul în formă de sac, care trăiește fixat de stânci. 2. Organ în formă de cupă, constituit din unele frunze ale plantelor carnivore. [< fr. ascidie, cf. gr. askidion – săculeț]. Vezi definitia »

DOFTORÍE s. f. v. doctorie. Vezi definitia »

mânzăláie s.n. pl. (reg.) firele care rămân afară din spată pe războiul de țesut. Vezi definitia »

dólie (dólii), s. f. – 1. Șanț, unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. – 2. (Mold.) Loc în care un rîu curge încet. Sl. dolĕ „în jos” (Tiktin; Candrea; Iordan, BF, VII, 241), cf. rut. doli. – Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc liniștit); dolină, s. f. (depresiune în formă de pîlnie), cuvînt științific, din sb., slov. dolina prin intermediul germ. Doline; dornă, s. f. (ochi de apă liniștită), probabil alterare de la *dolnă, conservat în Olt. și Trans. și în toponimul Dorna. Probabil aceleiași rădăcini sl. îi aparține dulaș, s. n. (cărare pentru oi). Vezi definitia »