OBTURÁȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din fr. obturation. Vezi definitia »

-CHEILÍE elem. cheli(o)-. Vezi definitia »

PLOPĂRÍE, plopării, s. f. Plopiș. – Plop + suf. -ărie. Vezi definitia »

ALVEOLOCLAZÍE s.f. Topirea progresivă a procesului osos alveolar prin resorbția elementelor țesutului osos. [Gen. -iei. / cf. lat. alveolus – cavitate mică, gr. klasis – distrugere]. Vezi definitia »

ADENÍE s.f. (Med.) Stare de adenită cronică, cu ganglioni mult măriți. [Gen. -iei. / < fr. adénie]. Vezi definitia »