CONVOLÚȚIE s. f. 1. întoarcere, răsucire. 2. (mat.) funcție de compunere a două funcții de repartiție, care conduce la o nouă funcție de repartiție. (<fr. convolution) Vezi definitia »

ASTRAFOBÍE s.f. Teamă patologică față de fulgere. [Gen. -iei. / < fr. astraphobie, cf. gr. astrape – fulger, phobos – teamă]. Vezi definitia »

EGIPTOLOGÍE s.f. Ramură a orientalisticii care studiază istoria și cultura Egiptului antic. [Gen. -iei. / < fr. egyptologie]. Vezi definitia »

ORIENTÁȚIE, orientații, s. f. (Înv.) Orientare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientation. Vezi definitia »

RUMINÁȚIE s. f. 1. ruminare, rumegat. 2. impulsiune de meditare nesfârșită, obositoare, pe o singură temă; persistență a unor idei, planuri obsedante. (< fr. rumination, lat. ruminatio) Vezi definitia »