CAMBRAI [cãbré], oraș în N Franței (Artois), pe Schelde, la SE de Lille; 49,6 mii loc. (1982, cu suburbiile). Vechi manufacturi de in. Ind. metalurgică și alim. (zahăr, bere, săpun). Arhiepiscopie. Vezi definitia »

BURHÁI, burhaie, s. n. (Rar) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. – Contaminare între bură și buhai („ceață, bură”, puțin folosit). Vezi definitia »

ALÁI, alaiuri, s. n. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ◊ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulțime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. ♦ (Înv.) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. – Din tc. alay. Vezi definitia »

MONORÁI, monoraiuri, s. n. Monoșină. – Din fr. monorail. Vezi definitia »

líștai adv. – 1. (Olt.) Îmbibat, înmuiat. – 2. (Mold.) Aidoma, bucățică ruptă. – Var. Mold., Munt. lișteav, Olt. leșteav, Trans. lejdeu. Origine îndoielnică, probabil expresivă. Trebuie să aparțină la familia lui fleșcăi, cu pierderea inițialei, ca în fleandură › loandră, cf. flișvăi, vb. (a se bălăci, a tropăi), cuvînt rar, flișcă etc. Echivalența semantică între topit (‹ turnat, topit) și „asemănător”, ca în leit. Legătura cu sb. lice „față” (Cihac, II, 173) sau sb. bliškav „strălucitor” (Scriban) nu e sigură. Cf. lișcotă, s. f. (mulțime de copii), pe care Scriban o pune în legătură cu lișiță; liticaș, s. m. (plevușcă). Vezi definitia »