SEMILÚNĂ, semiluni, s. f. 1. Parte a discului Lunii, în formă de semicerc, luminată de Soare în timpul uneia dintre fazele astrului; Luna privită în faza primului și a ultimului pătrar. 2. Semn simbolic al islamismului reprezentând forma pe care o are Luna în faza primului pătrar. ♦ Fig. Imperiul Otoman; turcii; mahomedanismul. – Semi- + lună. Vezi definitia »

BUTÁRGĂ s. f. Icre de chefal preparate (și conservate). – Fr. boutargue. Vezi definitia »

ADEMANĂ s.f. (Trans. SV) Camătă, dobîndă. Nu aduna cu păcătoșii sufletul mieu și cu bărbații încruntători viiața mea, întru a carora mîni iaste păcat și direapta lor plină-i de ademană [marg. de mită]. PS. 1651, 60v. Etimologie: magh. adomány. Cf. aslam, mîzdă, ujurie. Vezi definitia »

PRIMOGENITÚRĂ s. f. prioritate pe care o are cel dintâi născut între frați (în familiile nobile și domnitoare). (< fr. primogéniture) Vezi definitia »

BALANSÍNĂ s.f. (Mar.) Frînghie care susține o vergă, un ghiu sau un tangon. [< fr. balancine]. Vezi definitia »