LOB s.m. 1. Parte rotunjită și proeminentă a unui organ (creier, ficat etc.). ♦ Partea de jos a pavilionului urechii. ♦ Element de construcție în forma unui arc de cerc. 2. Porțiune de albie, luncă sau terasă cuprinsă în bucla unui meandru. 3. (Bot.) Fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau o sepală. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. lobe, cf. gr. lobos]. Vezi definitia »

PIROFÓB, -Ă adj., s. m. f. 1. (suferind) de pirofobie. 2. (despre plante) care evită terenurile arse. (< fr. pyrophobe) Vezi definitia »

neghiob,nătărău Vezi definitia »

LUCIFÓB, -Ă adj. (despre animale) care se ferește de lumină. (< fr. luciphobe) Vezi definitia »

scrociób, scrocioábe și scrocióburi, s.n. (reg.) 1. culcuș de paie în care se adăpostesc unele ursului. 4. pojghiță de gheață formată deasupra zăpezii. Vezi definitia »