DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma. II. Refl. 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluși. ♦ (Despre oameni) A ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa. ♦ (Rar) A se despărți, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reieși. ♦ A se distinge, a se înțelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des¹- + prinde. Vezi definitia »

de a srtinge surubul cu piulita Vezi definitia »

accéde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. accéd; conj. prez. 3 să acceádă (nefolosit la timpuri trecute, moduri impers.) Vezi definitia »

BĂLĂCESCU-DEMETRIADE, Lucia (1895-1979, n. București), pictoriță și graficiană română. Peisaje citadine și marine de mici dimensiuni, scene din viața cotidiană, tratate cu rafinament și vervă; naturi moarte. Vezi definitia »

DIPLOPÓDE s.n.pl. (Zool.) Artropode cu multe perechi de picioare. [Cf. gr. diploos – dublu, pous – picior]. Vezi definitia »