EXCORIÁȚIE s.f. Distrugere a stratului superficial al pielii; julitură, zgârietură; excoriere. [Gen. -iei. / < fr. excoriation]. Vezi definitia »

CENESTEZÍE s.f. Senzație vagă rezultată din informațiile provenite de la organele interne; sensibilitate care reflectă propria existență corporală. [Gen. -iei. / < fr. cénesthésie, cf. gr. koinos – comun, aisthesis – simțire]. Vezi definitia »

SCALENOTOMÍE s. f. secționare a mușchiului scalen pentru imobilizarea primelor două coaste superioare. (< fr. scalénotomie) Vezi definitia »

DEVIÁȚIE s. f. 1. abatere față de o direcție normală dată. ♦ ~ de sept = deformare a septului nazal. ◊ (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție. ♦ ~ sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex; homosexualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord. (< fr. déviation, lat. deviatio) Vezi definitia »

spăhéie, s.f. (reg.) tufiș într-o pădure. Vezi definitia »