REPETENȚÍE s.f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. [Gen. -iei. / < repetent + -ie]. Vezi definitia »

PREDÍCȚIE, predicții, s. f. (Livr.) Prevestire. [Pr.: -ți-e. – Var.: predicțiúne s. f.] – Din fr. prédiction, lat. preadictio, -onis. Vezi definitia »

PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie. Vezi definitia »

CRISTIÁNIE s.f. Oprire la schi printr-o întoarcere bruscă, cu schiurile apropiate. [Pron. -tia-ni-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. christiania, cf. Kristiania – numele mai vechi al capitalei norvegiene Oslo]. Vezi definitia »

AMIOTROFÍE s. f. Atrofie a unui grup de mușchi, frecventă în unele boli ale sistemului nervos, articulare, musculare etc. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. amiotrophie. Vezi definitia »