MÁCULĂ s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ◊ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula) Vezi definitia »

MINICASÉTĂ s. f. casetă miniaturizată folosită pe minicasetofoane. (< fr. minicassette) Vezi definitia »

a cădea la înghesuială expr. (intl.) a fi reținut de poliție cu ocazia unei razii. Vezi definitia »

DENTÍNĂ s. f. Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine. Vezi definitia »

picurătúră s.f. (înv.) 1. picătură. 2. (fig.) sunet, vibrație. Vezi definitia »