HIPOAZOTURÍE s. f. diminuare a azotului eliminat prin urină. (< fr. hypoazoturie) Vezi definitia »

-CHEIRÍE elem. cheir(o)-. Vezi definitia »

RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în efectuarea unui ansamblu de mișcări ce se execută asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc., în vederea introducerii și scoaterii alternative și ritmice a aerului din plămâni. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio. Vezi definitia »

PARAZITOFOBÍE s.f. (Rar) Teamă și dezgust de paraziți. [Gen. -iei. / < fr. parasitophobie]. Vezi definitia »

PARAMIOTONÍE s.f. (Med.) Afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale părților corpului expuse la rece. [Gen. -iei. / < fr. paramyotonie]. Vezi definitia »