INCUMBÁ vb. I. intr. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. [P.i. 3 -bă. / < lat. incumbere, cf. fr. incomber, it. incombere]. Vezi definitia »

țíba interj. – Afară! servește pentru a alunga cîinii. Mag. csiba „cîine” (Cihac, II, 534; Pușcariu, Dacor., I, 79), cf. rut., rus. cyba (Vasmer, III, 294). Vezi definitia »

ARUBA, ins. în M. Caraibilor (Antilele Mici); 193 km²; 62 mii loc. (1987). Oraș pr.: Oranjestad. Expl. de fosfați și sare. Culturi de bumbac, legume, arahide, citrice. Autonomie internă. Vezi definitia »

ÎNGLOBÁ, înglobez, vb. I. Tranz. A introduce ca parte integrantă într-un tot; a include, a cuprinde. – Din fr. englober. Vezi definitia »

Limba romana este patria mea Vezi definitia »