Definita cuvantului aliterație
ALITERÁȚIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică. ◊ tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (< fr. allitération)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu aliterație
VENTROSCOPÍE s. f. examen endoscopic, în cursul unei operații, al cavităților abdominală și pelviană; peritoneoscopie. (< fr. ventroscopie) Vezi definitia »
MONOMAHÍE s. f. luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. (< fr. monoma-chie) Vezi definitia »
-FORÍE elem. „purtare, comportament, atitudine”. (< fr. -phorie, cf. gr. phorein, a comporta) Vezi definitia »
TEURGÍE s.f. (Ant.) Operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea a stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare, efectuând astfel miracole; magie albă. [Pron. te-ur-, gen. -iei. / cf. fr. théurgie, lat. theurgia, gr. theourgia < theos – zeu, ergon – operă]. Vezi definitia »
PERSEVERÁȚIE s.f. Perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă; încremenire. [Gen. -iei, var. perseverațiune s.f. / cf. lat. perseveratio, fr. persévération]. Vezi definitia »