EPILOGÍSM s. n. raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut, pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut; calcul, reflecție, examen. (< fr. épilogisme, gr. epilogismos) Vezi definitia »

SUBSTANȚIALISM s. n. denumire dată teoriilor care susțin existența substanței (2). (< fr. substantialisme) Vezi definitia »

DICROÍSM s. n. proprietate pe care o au unele corpuri sau soluții de a oferi colorații diferite, după circumstanțele în care se face observarea. (< fr. dichroïsme) Vezi definitia »

EPISILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism). (< fr. épisyllogisme) Vezi definitia »

CONSERVATÍSM s. n. conservatorism. (< fr. conservatisme) Vezi definitia »