XENOMÓRF, -Ă, adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. (din fr. xénomorphe) Vezi definitia »

vîrf (-furi), s. n. – 1. Partea cea mai înaltă a unui lucru. – 2. Capăt, extremitate. – 3. Pisc, culme. – 4. Ac, partea ascuțită a unui lucru. – 5. Moment crucial, intensitate maximă. – Var. înv. vîrh, vîrv, și der. Megl. vrău. Sl. vrŭchŭ (Miklosich, Lexicon, 78; Cihac, II, 448; Conev 39), cf. bg. vrăh, ceh. vrch. – Der. vîrhovnic, s. m. (șef, conducător), înv., din sl. vrŭhovĭnikŭ; vîrfar, s. n. (țăpoi, furcoi); vîrfare, s. f. (culme, pisc; Olt., panglică la codițe), din bg. vrăhari (Candrea); vîrfelnic, s. m. (personalitate), formație artificială puțin folosită; vîrfui, vb. (a face vîrf; a termina un stog; a scoate vîrf; a umple ochi, în exces); învîrfui, vb. (a umple, a încărca excesiv). Cf. vîrșe, covîrși, obîrșie, sfîrși. Vezi definitia »

MONOMÓRF, -Ă adj. (despre fenomene, stări, boli etc.) care prezintă o singură formă. (< fr. monomorphe) Vezi definitia »

FITOMÓRF, -Ă adj. Care are formă de plantă. [Cf. gr. phyton – plantă, morphe – formă]. Vezi definitia »

IZOMÓRF, -Ă adj. 1. care afectează însăși forma. 2. care prezintă izomorfism. (< fr. isomorphe) Vezi definitia »