ULTRACENTRALÍSM s. n. politică exagerată de centru. (< germ. Ultrazentralismus) Vezi definitia »

ISTORICÍSM s. n. 1. principiu al explicării fenomenelor care fac obiectul științelor naturii sau al științelor sociale, exclusiv prin geneza și evoluția lor. 2. morfologism. (< engl. historicism, germ. Historizismus) Vezi definitia »

EXISTENȚIALÍSM s. n. curent filozofic contemporan care propagă o concepție tragică asupra existenței, generată de sentimentul înstrăinării individului și care preconizează utopic dobândirea libertății, prin desprinderea de relațiile social-istorice concrete. (< fr. existentialisme, germ. Existentialismus) Vezi definitia »

CHIETÍSM s.n. Concepție etică-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ♦ (P. ext.) Orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. [Pron. chi-e-, scris și quietism, var. cvietism s.n. / < fr. quiétisme, cf. lat. quies – liniște]. Vezi definitia »

FRACȚIONÍSM s. n. Acțiune dusă de o fracțiune (2). [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ism. Cf. (pt. sens) rus. fractionnost'. Vezi definitia »