OBTURÁȚIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturațiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio]. Vezi definitia »

HEMICRANÍE s.f. Durere a unei jumătăți a capului, caracteristică în migrenă. [Gen. -iei. / < fr. hémicranie]. Vezi definitia »

COLIBACILURÍE s. f. prezența colibacililor în urină. (< fr. colibacirllurie) Vezi definitia »

DETERMINÁȚIE s. f. determinare. (< fr. détermination) Vezi definitia »

LIPECTOMÍE s. f. ablațiune a excesului unui țesut adipos. (< fr. lipectomie) Vezi definitia »