ABSÓRBȚIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid încorporează din afară o substanță oarecare; absorbire. ♦ Extragere, aspirare. 2. Pierdere de energie a unei radiații care trece printr-un corp. 3. Încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. [Var. absorbțiune s.f. / cf. fr. absorption, lat. absorptio]. Vezi definitia »

ESTORCÁȚIE s.f. v. extorcație. Vezi definitia »

COREOGRAFÍE s. f. v. coregrafie Vezi definitia »

INTERMODULÁȚIE s.f. (Fiz.) Modulație parazitară a unui semnal electric alternativ. [Gen. -iei. / cf. fr. intermodulation]. Vezi definitia »

MACROGRAFÍE s. f. studiu al structurii metalelor și aliajelor făcut cu ochiul liber sau cu lupa. (< fr. macrographie) Vezi definitia »