HIDROLÓGIC, -Ă, hidrologici, -ce, adj. Care aparține hidrologiei, care se referă la hidrologie. ◊ Bilanț hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă primită și cea cedată pe un teritoriu într-un anumit timp din precipitații atmosferice, din scurgerea apei la suprafață și din evaporare. Regim hidrologic = variație în timp a unei cantități de apă care trece printr-o secțiune a unui râu. – Din fr. hydrologique. Vezi definitia »

PIROSCÓPIC, -Ă, piroscopici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la piroscopie. – Din fr. pyroscopique. Vezi definitia »

TÓPIC, -Ă I. adj. 1. referitor la un loc sau areal; local. 2. referitor la topică. 3. (despre nume) care denumește locuri, localități. II. adj., s. n. (medicament) care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică. III. s.n. (lingv.) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”. IV. s. f. 1. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. 2. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. ◊ parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine. (< fr. topique, germ. topisch /II/ Topik) Vezi definitia »

ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. Vezi definitia »

METEORÍTIC, -Ă adj. Referitor la meteoriți, la meteoritică. [Pron. -te-o-. / < fr. météoritique]. Vezi definitia »