SIDERÁȚIE s. f. 1. pretinsă influență a aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane. 2. scădere bruscă a forțelor vitale. ◊ șoc nervos dintr-o variație bruscă a potențialului electric. (< fr. sidération, lat. sideratio) Vezi definitia »

STRUNGĂRÍE² s. f. Ocupația strungarului². – Strungar² + suf. -ie. Vezi definitia »

străgălíe (-íi), s. f. – Disc, rotiță, care are diferite întrebuințări și aplicații, la capătul osiei carului, la masa olarului, la mașinile de gătit cu cărbune etc. – Var. stragalie, rastagalie. Ngr. τροχαλία „scripete” (cf. Diculescu, Elementele, 462, care se gîndește totuși la gr.). probabil alterat de contactul cu alte cuvinte care exprimă ideea de „rotunjime”, cf. ngr. στρογγύλος „rotund” (Cihac, II, 704), ngr. στραγγαλία „laț” (Scriban). Vezi definitia »

AMICÍȚIE s. f. prietenie. (< lat. amicitia, it. amicizia) Vezi definitia »

CORELÁȚIE s. f. 1. relație reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependență. ◊ relație de reciprocitate între cuvinte sau unități sintactice, în cadrul propoziției sau frazei. 2. raport de excludere între termeni care contractează aceeași relație în mod alternativ. ◊ (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, și reciproc, deci unei drepte, o dreaptă. ♦ coeficient de ~ = mărime măsurând relația de similitudine între doi factori. (< fr. corrélation, lat. correlatio) Vezi definitia »