prăvălíe (prăvălíi), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheană. Origine incertă. După Tiktin, legat de prăvăli „a se învîrti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prăpastie” (Scriban), dar der. nu este convingătoare semantic. În Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbește de prăvălie de vînzare de vin, care se chiamă prost cîrciumă; de unde pare că s-ar putea presupune că în sec. XVII cuvîntul era simțit mai puțin vulgar decît cîrciumă, lucru imposibil dacă se pornește de la prăvăli. Der. din sl. pravljenije „administrație” (Candrea) nu este posibilă fonetic. Ar trebui să ne gîndim la prăvărie „magazin de praf de pușcă” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut ușor la sensul de „prăvălie în general, depozit”; cu atît mai mult cu cît în limba veche se obișnuia să se arate și felul vînzării: prăvălie de vin. Vezi definitia »

AUTOTROFÍE s. f. mod de hrănire a organismelor autotrofe. (< fr. autotrophie) Vezi definitia »

NEFROPATÍE, nefropatii, s. f. (Med.) Denumire generică a bolilor de rinichi. – Din fr. néphropathie. Vezi definitia »

ORTODONTOLOGÍE s.f. (Med.) Disciplină stomatologică având ca obiect studiul anomaliilor dentomaxilare și tratamentul lor. [Gen. -iei. / < fr. orthodontologie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte, logos – știință]. Vezi definitia »

CLAUDICÁȚIE s. f. boală provocată de o circulație arterială defectuoasă, ca urmare a scurtării sau alungirii picioarelor; șchiopătat. (< fr. claudication, lat. claudicatio) Vezi definitia »