NEUROGLIÓM s. n. tumoare a sistemului nervos central, din proliferearea țesutului nevroglic. (< fr. neurogliome) Vezi definitia »

FEROCRÓM s. n. aliaj de fier și crom. (< germ. Ferrochrom, fr. ferrochrome) Vezi definitia »

PROTOCROMOZÓM s. m. granulație cromotofilă formată în cursul mitozei la bazidiomicete. (< fr. protochromosome) Vezi definitia »

MICETÓM s.n. (Med.) Tumoare inflamatorie provocată prin dezvoltarea în organism a unei ciuperci parazite. [Pl. -oame. / < fr. mycétome]. Vezi definitia »

GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma) Vezi definitia »