PANARÍCIU s. n. v. panarițiu. Vezi definitia »

REFÚGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat. 2. loc de scăpare, de adăpost în fața unei primejdii; azil. ◊ (fig.) consolare, mângâiere. ◊ loc izolat, liniștit, în care se retrage cineva. ◊ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor. 4. construcție pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpiniști în cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge, lat. refugium) Vezi definitia »

MÍNIU s. n. oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit în vopsitorie. (< fr., lat. minium) Vezi definitia »

ACERATÉRIU s.m. Mamifer fosil neozoic, asemănător cu rinocerul, însă lipsit de corn. [Pron. -riu, scris și aceratherium < fr. aceratherium, cf. gr. a – fără, keras – corn, therion – fiară]. Vezi definitia »

zarzavagiu, zarzavagii s. m. 1. hoț de mărunțișuri, găinar. 2. om naiv / credul. Vezi definitia »