BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. Care behăie. – Din behăi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

mohór (mohóri), s. m. – Părîng (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; Gáldi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). – Der. mohorît, adj. (înv., roșu-închis; sumbru, întunecat; întristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohorî, vb. (a întrista a întuneca); mohorală (var. mohoreală), s. f. (obscuritate; neliniște, regret; monotonie); mohorîu, adj. (înv., roșu-închis); mohorîți, vb. (înv., a vopsi în roșu); muhurel, adj. (cu pielea brună). Vezi definitia »

TĂLPUITÓR, tălpuitori, s. m. Muncitor care lucrează la tălpuirea încălțămintei. [Pr.: -pu-i-] – Tălpui + suf. -tor. Vezi definitia »

HIDROFÓR s.n. Instalație mecanică pentru împingerea apei din conducte la o anumită înălțime. // adj. (Biol.) Canal hidrofor = canal prin care circulă apa. [Pl. -oare. / < fr. hydrophore, cf. gr. hydor – apă, phoros – care poartă]. Vezi definitia »

DIAPROIECTÓR s. n. aparat pentru diaproiecție. (< germ. Diaprojektor) Vezi definitia »