SIMBIOTROFÍSM s. n. nutriție vegetală prin simbioză. (< fr. symbiotrophisme) Vezi definitia »

NEPOTÍSM s.n. 1. Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. V. favoritism. 2. Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. [< fr. népotisme, cf. lat. nepos – nepot]. Vezi definitia »

PAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos) Vezi definitia »

PROTEÍSM s.n. (Liv.) Tendința de a lua forme diferite; comportare de proteu. [Pron. -te-ism. / < fr. protéisme, cf. Proteu – zeu marin care lua diferite forme]. Vezi definitia »

ESOFAGOSPÁSM s. n. contracție spastică a esofagului. (< fr. oesophagospasme) Vezi definitia »