SCÓRIE, scorii, s. f. 1. Zgură. 2. Strat de oxid negru format la suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte. 3. (În sintagma) Scorie vulcanică = material provenit din lava vulcanilor incomplet degazificată în contact cu apa. – Din fr. scorie, lat. scoria. Vezi definitia »

MEGALOMANÍE, megalomanii, s. f. 1. Faptul de a fi megaloman (1). 2. Stare psihică patologică întâlnită în unele boli mintale și manifestată prin delir de grandoare, asociat cu delir de persecuție. – Din fr. mégalomanie. Vezi definitia »

COACERVÁȚIE s. f. stare instabilă a unei substanțe coloidale, intermediară între stările de dizolvare și de precipitare. (< fr. coacervation) Vezi definitia »

CENTAUROMAHÍE s.f. Lupta dintre centauri și lapiți (populație din Tesalia). [Cf. fr. centauromachie, lat. centauromachia]. Vezi definitia »

CLIRONOMÍE, clironomii, s. f. (Înv.) (Drept de) moștenire (a unui bun). – Din ngr. klironomía. Vezi definitia »